So...demult vroiam sa scriu asta da' n-am mai avut timp zilele astea de nimic...asa ca printr-o minune..venit de la scoala mancat si baut.. va prezint situatia live in direct si in reluare numai la Frustrari Blog...
V-ati gandit vreodata la drumuri...distante...puncte de reper...vizitele la rude...si modul in care le percepem odata cu trecerea timpului?..
So...mi-aduc aminte cum mergeam..cand eram un mucus de clasa 1-2.. la bunicu ceasornicar..care statea la ramnicu sarat.. drumul pana acolo mi se parea de fiecare data un drum infernal de lung...si casa bunicului parca era mai departe decat in povestea cu scufita rosie :)) ..
Drumurile cu metroul...erau aventura mare...parca eram la jocuri video... am apucat o scurta perioada cu fise la taxatoare si nu cu dracii de cartele d'astea smechere :)) ..era cu fisa de 100 de lei parca.. ceva in genu...bagai moneda si intrai... erau zile cand ma duceam acolo ca la sala de jocuri electronice...bagam fisa...si mergeam sa ma distrez ... ma plimbam cu metrou...alta statie alta distractie..si parca alt oras...ca una e sa cobori la unirii in mijlocul aglomeratiei si daciilor penale..si alta e sa cobori la herastrau sa tragi o fuga prin parc..
pe vrremea aia tin minte ca eram asa fraier incat nici nu stiam ce inseamna cele 2 ceasuri din capatul peronului... nu stiam care-i stanga si care-i dreapta ca nu eram atent in ce parte mergea trenu :))..ce mai..o intreaga aventura..
Cu trenul la fel...plecam la bunica la constanta...si dupa un drum cu personalul parca ajungeam in alta tara... alta viata ...alti oameni
Drumurile erau inainte...frumoase...necunoscute..lungi...parca interminabile...si mereu gaseai ceva interesant...gaseam mecul de la unirii cand mai nimeream si eu gura de metrou...gaseam mecul din dristor cand mergeam la tataie.... drumul spre mare avea mereu alte culori si alte nuante... alta ora..alta zi...alt apus sau alt rasarit... pe-atunci fiecare drum avea ceva aparte..
Acum rareori mai plec undeva si mi-aduc aminte drumul..sunt deja mult prea obisnuit cu RATB..METROREX..si "pe-josul"... acum...ramnicu sarat...pe unde statea bunik'miu..mi se pare la o aruncatura de bat distanta de casa... mecul e banal si neinteresant... mai nou sunt abonat la haleala pe partea ailalta a strazii la baieti... la o shaworma...
Usor usor...am pierdut pe parcurs hazul...si placerea drumului... fapt care intr-o masura incep sa-l regret..de fiecare data cand plec singur pe undeva...rare mai sunt momentele..cand sunt mai singurel prin tramvai si mai admir peisajul ...gandindu-ma ca "aici am jucat fotbal..." ..."aici am baut TEC pe vremuri..."..."de-aici mi-am luat happy mealuri.." ..."aici a stat bunik'miu"...
Sincer...as vrea sa regasesc momentele alea mai des cand merg pe drumurile mele...si sa incep sa zambesc..
Pe scurt...ideea e simpla...drumurile si distantele...fizic raman la fel... dar noi..dc cu timpul sau cu unele ocazii..le interpretam altfel?
So...mi-aduc aminte cum mergeam..cand eram un mucus de clasa 1-2.. la bunicu ceasornicar..care statea la ramnicu sarat.. drumul pana acolo mi se parea de fiecare data un drum infernal de lung...si casa bunicului parca era mai departe decat in povestea cu scufita rosie :)) ..
Drumurile cu metroul...erau aventura mare...parca eram la jocuri video... am apucat o scurta perioada cu fise la taxatoare si nu cu dracii de cartele d'astea smechere :)) ..era cu fisa de 100 de lei parca.. ceva in genu...bagai moneda si intrai... erau zile cand ma duceam acolo ca la sala de jocuri electronice...bagam fisa...si mergeam sa ma distrez ... ma plimbam cu metrou...alta statie alta distractie..si parca alt oras...ca una e sa cobori la unirii in mijlocul aglomeratiei si daciilor penale..si alta e sa cobori la herastrau sa tragi o fuga prin parc..
pe vrremea aia tin minte ca eram asa fraier incat nici nu stiam ce inseamna cele 2 ceasuri din capatul peronului... nu stiam care-i stanga si care-i dreapta ca nu eram atent in ce parte mergea trenu :))..ce mai..o intreaga aventura..
Cu trenul la fel...plecam la bunica la constanta...si dupa un drum cu personalul parca ajungeam in alta tara... alta viata ...alti oameni
Drumurile erau inainte...frumoase...necunoscute..lungi...parca interminabile...si mereu gaseai ceva interesant...gaseam mecul de la unirii cand mai nimeream si eu gura de metrou...gaseam mecul din dristor cand mergeam la tataie.... drumul spre mare avea mereu alte culori si alte nuante... alta ora..alta zi...alt apus sau alt rasarit... pe-atunci fiecare drum avea ceva aparte..
Acum rareori mai plec undeva si mi-aduc aminte drumul..sunt deja mult prea obisnuit cu RATB..METROREX..si "pe-josul"... acum...ramnicu sarat...pe unde statea bunik'miu..mi se pare la o aruncatura de bat distanta de casa... mecul e banal si neinteresant... mai nou sunt abonat la haleala pe partea ailalta a strazii la baieti... la o shaworma...
Usor usor...am pierdut pe parcurs hazul...si placerea drumului... fapt care intr-o masura incep sa-l regret..de fiecare data cand plec singur pe undeva...rare mai sunt momentele..cand sunt mai singurel prin tramvai si mai admir peisajul ...gandindu-ma ca "aici am jucat fotbal..." ..."aici am baut TEC pe vremuri..."..."de-aici mi-am luat happy mealuri.." ..."aici a stat bunik'miu"...
Sincer...as vrea sa regasesc momentele alea mai des cand merg pe drumurile mele...si sa incep sa zambesc..
Pe scurt...ideea e simpla...drumurile si distantele...fizic raman la fel... dar noi..dc cu timpul sau cu unele ocazii..le interpretam altfel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu