wohoo i'm back

In sfarsit acasa..si cu timp liber!
A fost o luna chinuita dar misto, cu drumuri lungi si pauze dese :))
Stateam si ma gandeam asa cati au norocul si tupeul sa plece in lume fara bani si fara planuri...adica.. tu Ioane te-ai sui in masina sau in tren si te-ai duce UNDEVA....nu la Iasi, Brasov, Constanta, Bucuresti.... ci pur si simplu undeva, unde te-ar purta drumu' sau trenu?
Pe principiul asta de-a merge undeva, am facut niste drumuri prin tara...am plecat...dadeam cu banu la intersectie de drumuri..sau faceam an-tan-te :)) ...
Cand am plecat ma asteptam la un drum frumos, decent si memorabil, fara nimic marcant sau extraordinar... dar dupa un timp am avut un sentiment placut.....am vazut ca eram in mijlocul pustietatii si m-am gandit sa stau un pic sa admir peisajul, partea dubioasa e in felul urmator, stateam eu in camp efectiv...m-am gandit mult si bine la un singur lucru: "De ce imi place aici?"
La inceput am incercat sa ma conving ca nu-i misto deloc "frate n-am nimic aici...nici banca, nici apa, nici bere, nici dracu...nimic nimic...pustiu si sec.."....sincer n-a mers... am fost chiar din ce in ce mai curios de ce dracului imi placea in mijlocul pustietatii... am continuat sa caut motive, am zis ca poate e de la apusul de soare.. am zis ca poate era de la iarba verde...am zis ca poate era de la racoarea de-afara ...
Cu ochii inchisi...sa elimin variabila peisajului...am stat vreo 5 minute...m-am mai gandit ...de ce imi place ...
'Oi fi eu o persoana solitara...si pur si simplu asta-i natura mea?
'Oi fi eu nebun?
'Oi avea vreo problema?
Cat aveam eu marea cearta referitoare la motivul pentru care stau in mijlocul pustietatii am auzit greieri cantand...si-am vazut niste lilieci pe cer facand cerculete :)...
Apoi mi-a picat fisa... mi-am dat seama de ce imi placea acolo...
Era liniste...era un loc un puteam sa stau...sa vorbesc cu mine si sa-mi asez gandurile, sentimentele si restul treburilor mele intr-o ordine fara sa fiu deranjat...
Intr-un fel era un loc pur...un loc...alb...nemazgalit de nimeni...nepatat de sange...un loc un mana omului n-a pus picioru...era ceva absolut genial..era liniste..pace....iarba verde...cer colorat ...si o senzatie ciudata cand s-a lasat intunericul..
Parca pluteam intr-un nor de fum verde...eram euforic, da' lenes... eram vesel da' trist... eram in priza da' domol....nu stiu cum ... nu stiu de ce...dar culmea .. am constatat ca eram fericit....eram eu cu mine si cu persoana mea...si-am avut o lunga discutie...o discutie care sper sa-mi fi adus oarecare lamuriri... (daca se intampla sa am chef va scriu si discutia...)